Lucruri pentru care nu îmi voi cere iertare

Când fetița mea avea puțin peste un an, m-am trezit cerând iertare celor care au stat în jurul nostru la biserică…pentru…pentru ea. Pentru că se foise în timpul slujbei, pentru că deranjase, pentru că îmi ceruse nenumărate lucruri din geantă, pentru că, simțeam eu, fusese prea mult pentru cei din jur.

Îmi amintesc nodul din stomac pe care l-am simțit în drumul spre casă. Îl simt și acum ori de câte ori eticheta îmi cere să mă justific în fața adulților pentru existența copilului meu.

Îmi place să cred că am mai învățat câte ceva de atunci. Învăț încet și greșesc des.

Metoda de educație pe care am ales-o împreună cu soțul meu presupune colaborare, comunicare, înțelegere, disciplinare și multe altele dar exclude bătaia, umilirea, pedeapsa și, din nou, multe altele. Acest lucru vine în contradicție cu „sfaturile” privitorilor de pe stradă, din parcuri, sau din supermarket. Ei, străinii din jurul meu, m-ar învăța cum să-mi disciplinez copilul dacă i-aș lăsa.

Și pentru că nu îi las, pentru că nu te las, scriu aici câteva lucruri pentru care nu îmi voi cere iertare.

Mă voi depărta de tine, dacă te deranjează glasul copilului meu, dar

…nu îmi voi cere iertare pentru plânsul ei, pentru că plânsul e modul în care ea își reprezintă lumea, e modul prin care îmi comunică lumea ei, e modul prin care ea se vindecă.

…nu îmi voi cere iertare pentru cântecul ei fără noimă, pentru că în lumea ei lipsită de griji e în regulă să cânți chiar și atunci când se apropie scadența multor facturi, pentru că în lumea ei fără calendare, orice oră e potrivită pentru a cânta.

…nu îmi voi cere iertare pentru întrebarea pe care o tot repetă, pentru că eu știu că ea nu caută un răspuns, ci vrea să știe că sunt acolo și că existența ei nu mă obosește.

…nu îmi voi cere iertare pentru țipetele ei de bucurie, pentru că am nevoie de ele și eu ca să supraviețuiesc în lumea gri în care te zbați și tu ca adult.

…nu îmi voi cere iertare pentru că ți se adresează fără să te cunoască, pentru că pentru ea, toți oamenii, chiar și tu, sunt ființe demne de atenție.

…nu îmi voi cere iertare pentru că întreabă cu voce tare de ce ești încruntat, pentru că ea acum învață să citească expresii pe care noi nu le mai vedem demult.

…nu îmi voi cere iertare pentru existența ei.

Voi curăța ce a murdărit, dar

…nu îmi voi cere iertare pentru firimiturile de biscuiți pe care vrea ea să le lase pentru păsări.

…nu îmi voi cere iertare, pentru că în căderea obiectelor ea învață despre gravitație.

…nu îmi voi cere iertare pentru mânuțele ei neîndemânatice, pentru că sunt mai frumoase decât mâinile mari care fac răul.

…nu îmi voi cere iertare pentru că nu îi place mâncarea ta, pentru că, în realitate, aș vrea si eu să fiu la fel de sinceră ca ea.

…nu îmi voi cere iertare pentru existența ei.

Îți voi înlocui paharul spart, dar

…nu îmi voi cere iertare pentru vârsta la care se află și nici pentru starea pe care ți-a creat-o, și, dacă te fac mai fericit, îți promit să nu te mai vizitez.

…nu îmi voi cere iertare pentru că nu o pedepsesc în fața ta, pentru a-ți satisface nevoia asta pe care o văd la atâția ca tine.

…nu îmi voi cere iertare pentru existența ei.

Îți voi ierta modul în care ai ales să îți educi copilul, dar

…nu îmi voi cere iertare pentru că fetița mea nu vrea să te privească atunci când tu lovești mica făptură care a greșit față de copilul meu, pentru că eu nu folosesc frica pentru a o convinge să facă ceva.

…nu îmi voi cere iertare pentru că fetița mea nu are aceeași reacție pe care o are copilul tău, pentru că încă nu a învățat să disimuleze, iar eu prețuiesc asta.

…nu îmi voi cere iertare pentru că fetița mea nu este la fel de rapidă, atentă, sau puternică, așa cum este copilul tău, pentru că ea este unică.

…nu îmi voi cere iertare pentru că fetița mea nu vrea să se joace cu copilul tău, pentru că ea este încă liberă să aleagă oamenii cu care interacționează.

…nu îmi voi cere iertare pentru existența ei.

Pentru mai târziu, voi face tot posibilul ca ea să-și facă temele la școală, dar

…nu îmi voi cere iertare că ea nu ți-a asimilat valorile, pentru că singurele valori sunt cele pe care le-a stabilit Dumnezeu și niciun sistem de învățământ nu poate fi absolut.

…nu îmi voi cere iertare că nu pare să devină cine vrei tu să devină, pentru că voi avea grijă să o îndrum spre ceea ce va descoperi ea că trebuie să devină.

…nu îmi voi cere iertare că nu te crede pe cuvânt, pentru că și tu ești om supus greșelii, chiar dacă stai la o catedră.

…nu îmi voi cere iertare pentru existența ei.

O voi învăța tot ce pot despre lume, despre oameni, dar

…nu îmi voi cere iertare că nu este la fel ca tine, pentru că ea este unică.

…nu îmi voi cere iertare pentru că fetița mea nu vrea să te îmbrățișeze, pentru că eu nu o forțez niciodată să mă iubească. Tu de ce ai avea dreptul acesta?

Pentru greșelile mele, pentru cele pe care le știu și pentru cele pe care mi le vei spune, da, îmi voi cere iertare. Ție și mai ales lui Dumnezeu.

Pentru greșelile ei, o învăț și o voi învăța nu numai eu, ci mai ales Dumnezeu să își ceară iertare. Ție și mai ales lui Dumnezeu.

Dar pentru existența ei…nu, nu îmi voi cere iertare niciodată!

*Nu încerca să identifici cine este acest „tu”! „Tu” reprezintă pe toți cei care așteaptă să îmi cer iertare pentru existența copilului meu.

Advertisements

2 responses to “Lucruri pentru care nu îmi voi cere iertare

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s