Lecții de la un învățător de trei ani și jumătate

linia este lunga

Disclaimer: Pentru cititorul care nu ne cunoaște personal, cele de mai jos pot fi povestioare amuzante, presărate cu ceva sâmburi de înțelepciune. (se găsesc astfel de lucruri pe diverse site-uri, nu trebuie să le citiți neapărat aici)

Pentru prietenii care împărtășesc valorile noastre, îmi place să cred că sunt lucruri încurajatoare.

Pentru noi, ca părinți, e vorba de roadele celei mai importante misiuni la care am fost chemați.

 

 

Și acum, lecțiile…

 

 Generozitatea cu motivație internă (2Cor 9:7)

“Mănâncă-l tu, că te iubesc”. Mărul adică. Mărul sculptat de dinții ei mici, pe care am crezut că vrea să i-l păstrez cât se juca în parc, mărul ei puteam sa îl mănânc eu.

De data asta fără lecții, fără predici, fără rugăminți, fără presiune din partea noastră.

De data asta a vrut ea să împartă, să dăruiască.

Fără sa i se ceară.

Din dragoste.


Oglinda (Matei 7:12)

Oglinda faptelor noastre. Și a cuvintelor. A cuvintelor acelora care zidesc și care aduc viață. A cuvintelor inspirate din Cuvânt.

Alexandra către bebelușul ei: “Bebe, chiar dacă greșești, chiar daca țipi și nu asculți de mine, eu tot o să te iubesc mereu. Aici rămân, că sunt mama ta. Nu plec nicăieri. Nu plec, da?”


O iubire veșnică (Ieremia 31:3)

“Te iubesc, Alexandra!”

“Si eu te iubesc, mami.

(după câteva secunde) “Nu o sa uit niciodată că te iubesc, mami!”


O cântare nouă. Una care răsună (în tot blocul) (Psalmi 33:3)

Nu doar că răsună, dar nici line melodică nu are. Și totuși, cântecul ei are ceva special. Amestecă tot felul de cuvinte, în limba română, engleză, în limba de ne-înțeles a copiilor, dar mai ales cuvinte pe care le aude la biserică sau în casă, când citim.

„Oooo, Doaaaa-mneeee, vreau să îi iubesc pe toooooți!”

„Fericirea-aaa și îndura-rea-a-ha-ha…”

„Numai Tu-uuuu, Domnul meeeeu…”


Soluția (1 Cor 10:13)

“Plângi de bucurie, mami?”

… (nu mi-a mai reușit atunci să mă prefac că plâng de bucurie).

“Lasă, mami. Lasă că vine Isus și iți ia plânsul.”


Identitatea omului (Psalmi 139:14)

Când o fetiță din parc i-a spus că este urâtă, Alexandra a părut lipsită de reacție. Și-a privit „potrivnica” în ochi până am rămas doar noi două. Simțisem clar că trebuia să o las să se descurce. După eveniment, am discutat ce se întâmplase.

„A fost un cuvânt dureros, mami!”

„Așa este. Dar tu ce crezi despre ce ți-a spus ea?”

”Aaa, nu, nu, eu știu că sunt frumoasă. Pentru că așa spui tu, tati și Dumnezeu.”

Caz închis.


Creația vorbește despre Creator (Psalm19:1)

„Tati, Dumnezeu a făcut luna. Pentru mine. Să mă bucur eu de ea.”


 

Un fel de casting:

 

Personajul de mai sus – învățătorul nostru de trei ani și jumătate, care predă la clasa de adulți formată din doi elevi, mami și tati (încă mai facem înscrieri pentru doritori).

Filmările s-au realizat (și se mai realizează) – într-un oraș considerat mort din punct de vedere economic, într-o țară din care tot fug mulți.

Stilul de parenting abordat – încrederea în Dumnezeu, în puterea și Harul Lui și smerenia în fața atâtor situații în care habar nu am avut cum să mai procedăm.

Regizor – Dumnezeu care face ca adevărurile biblice să aibă sens în inimi așa de micuțe.

Advertisements

One response to “Lecții de la un învățător de trei ani și jumătate

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s