Un covrig și-o-njurătură

Mi-a zis „sărumâna” și s-a uitat la covrigul pe care îl cumpărasem. Am făcut câțiva pași și m-am întors. Avea poate 10 ani. Era murdar și mirosea. Nu mi-a cerut nimic, dar a zis „da” când l-am întrebat dacă ar vrea și el un covrig.

Am intrat iar in micul magazin. Și-a ales covrigul și a fugit.

Eram bucuroasă și m-am gândit că poate l-am bucurat și pe el. Cu un covrig măcar.

Nu am realizat că nu mi-a mulțumit până nu am auzit înjurătura groasă ieșind din gura vânzătoarei, a distinsei doamne în vârstă pe care o salut cu respect de mulți ani. M-am uitat în jur și nu mai era nimeni în magazin. Da, pe băiat îl înjurase pentru că nu îmi spusese mie „mulțumesc”.

Am ieșit fără să o privesc în ochi pe doamna. Mi-a fost rușine.

Afară, stătea el. Mânca. Părea bucuros…sau mi s-a părut mie. Am trecut pe lângă el și apoi am auzit „mulțumesc, doamnă!”. I-am răspuns zâmbind.

Am zâmbit cu egoism – mi-a mulțumit mie și nu distinsei autoare a înjurăturii. În final, eu și nu dumneaei, am făcut un gest pentru băiat.

Am zâmbit cu haz – scena e delicioasă, nu? Cel civilizat îl „învață” pe cel „necivilizat”. În plus, eu de la doamna am pretenții, nu de la cel crescut pe stradă, care de fapt, mi-a mulțumit foarte frumos, la momentul lui, neforțat.

Am zâmbit !

Dar acum ceva mă râcâie și mă întristează.

Advertisements

3 responses to “Un covrig și-o-njurătură

  1. Cred ca de multe ori, noi, cei `civilizati` avem asteptari prea mari de la oameni de genul acesta si am vrea ca ei sa se comporte intr-un anume fel, uitand ca ei traiesc de fapt intr-o cu totul alta lume decat noi si viata lor e coordonata dupa alte valori pe care ei le insusesc vrand, nevrand…
    Asta e parerea mea, cel putin. 🙂

  2. Evident ca valorile pe care le avem, sau cele care ne sunt impuse ne guverneaza viata. Ma invart in lumea celor nedoriti, a celor marginalizati de mai bine de 15 ani. Ciudat, dar lectiile de viata cele mai pretioase le-am primit de la oameni care nu au nici educatie, nici lucruri materiale, ci doar umanitatea lor! Dezamagirea mea vine adesea de la cei care…au primit mult…si carora li se va cere mult.

  3. Îmi place concluzia. Mă așteptam să nu ai așteptări de la un biet copil, crescut pe stradă. Știi ce? Mi-e dor să mai fac și eu gesturi de felul! Mulțumesc pentru motivație 🙂

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s